Armata de teracotă e unul din cele mai cunoscute obiective turistice din China și probabil cel mai turistic și aglomerat: situl e la câțiva kilometri în afara orașului Xian, iar în jurul lui s-a dezvoltat un întreg mini-oraș, cu străzi, zeci de restaurante, un teatru și numai Mao mai știe ce.
Din Xian se poate ajunge la mausoleu cu niște autobuze care pleacă de lângă gară (cea principală, nu gara pentru trenurile de mare viteză): sunt mai multe linii, linia 915 e mai turistică, asta însemnând că pe autobuz scrie și în limba engleză unde merge.
Dezavantajul e că autobuzul te lasă undeva în spatele complexului și trebuie să cobori la șosea. De acolo am mers aproape 2 kilometri doar ca să găsesc intrarea în muzeu, atât de mare e totul acolo. De aglomerație nu mai zic nimic, simți că te sufoci.
Sunt vreo trei gropi în care se fac săpături și acum și se descoperă în continuare soldați și cai în mărime naturală, fiecare cu trăsăturile și costumația proprie. E impresionant, într-adevăr, dar atât de obositor să faci parte dintr-o masă de oameni disperați să fotografieze cu telefoanele, să își facă selfies, să fie acolo doar de dragul de a fi, încât îți vine să fugi cât mai repede în altă parte.
Lucruri utile
Transport: din Xian se poate ajunge la Armata de teracotă cu autobuzele 915, 306 sau 307, care pleacă de lângă gara din Xian, biletul de autobuz costă 10 yuani.
Biletul de intrare: se poate cumpăra online sau la fața locului, dar e mai bine să îl iei online, ca să nu mai stai la cozi pe acolo și să constați că nu mai sunt bilete pentru ziua aceea. Eu am cumpărat biletul de pe Klook.com, am plătit 17.4 USD, iar biletul l-am ridicat de la o casă specială de lângă casele de bilete, nu era nimeni acolo, așa că a mers super-repede.
Se întâmplă câteodată ca locurile care îmi plac cel mai mult sunt cele pe care le descopăr întâmplător și de care habar nu aveam. Așa a fost și cu Palatul Huaqing de lângă Xi’an: eram în autobuzul care mă ducea la Armata de teracotă, am văzut o telecabină care urca pe un munte și un indicator care zicea ”Hot springs” și m-am hotărât să mă opresc și acolo, la întoarcere.
Cu telecabina pe Muntele Lishan
Palatul Huaqing e un complex mare care se întinde la baza Muntelui Lishan, dar și pe munte, unde sunt multe temple și trasee pe care te poți plimba. Poți urca pe munte pe jos sau, și mai bine, poți lua telecabina. Inițial voiam doar să mă plimb cu telecabina și să văd templele pe care le zărisem de jos, nu realizasem că e vorba de același domeniu al palatului. Sus mi-am cumpărat bilet și pentru palat, fără bilet nu poți vizita altceva acolo.
Templele de pe Muntele Lishan
Era deja de ceva vreme în China și văzusem destule temple, dar cele de pe Muntele Lishan mi-au plăcut mai mult, poate pentru că era o zi frumoasă, în jur era totul verde și nu era acea aglomerație obositoare pe care o găsești la obiectivele turistice prea cunoscute. Aici nu erau grupuri ghidate și niciun european în afară de mine, doar familii de chinezi veniți la plimbare. Iar totul era atât de frumos – templele și priveliștea din vârful muntelui – încât m-am hotărât să-mi petrec toată după-amiaza acolo.
Prima oprire a fost la Lishan Goddess Hall, construit în timpul dinastiei Qin (secolul 3 BC) pentru a o comemora pe Nüwa, zeița-mamă a poporului chinez.
Beacon Tower
De la Lishan Goddess Hall am plecat spre la Beacon Tower, în vârful muntelui, până la care îți dai sufletul pe niște scări interminabile. Pe drumul spre turn un țăran vindea piersici și accepta și plăți cu mobilul, avea un cod QR plastifiat pentru asta. Beacon Tower a fost construit prin secolul 11 BC ca turn de apărare, din vârful lui se trimiteau semnale de foc și fum care anunțau apropierea dușmanilor. Toată lumea urca acolo și părea capăt de drum, dar nu și pentru mine, zărisem deja pe partea cealaltă a muntelui o cărare care începea în spatele Beacon Tower și șerpuia până la Pavilionul Luji.
Pavilionul Luji
Ghicisem corect: nu o lua nimeni pe traseul spre Pavilionul Luji, deși acesta mi s-a părut cel mai frumos drum: cobora pe panta muntelui, traversa izvoare și apoi urca iar până la pavilion. Nici un picior de turist pe drum, doar camere video din loc în loc, iar la mijlocul traseului o toaletă unde o angajată își butona telefonul. De la Pavilionul Luji ai vedere către orașul Lintong și partea cealaltă a muntelui.
La marginea orașului Lintong
Știam că la ora 6 se închide complexul, dar speram să ajung la ieșire la timp. Însă eram undeva pe munte, pe niște cărări întortocheate și până la ieșire mai era ceva de mers. La un moment dat am auzit niște anunțuri în difuzor, se terminase programul. Speram să nu fie o problemă, până la urmă nu mă puteau încuia pe munte, nu? Ei, și pe la 6 și ceva am ajuns la o poartă de metal care era închisă și nu se vedea picior de om în cămăruța de alături. Norocul meu a fost că atunci când am împins un pic poarta, peste care n-aș fi putut să în niciun caz să sar sau să o ocolesc, aceasta…s-a deschis, nu era încuiată! Uf, ce noroc… Dar când am ieșit pe poartă nu mai eram în oraș, se zărea un cartier-favelă și m-am trezit brusc pe o cărare de pământ. Nu prea îmi plăcea vecinătatea, dar îmi făceam griji degeaba, am ajuns repede în oraș, după ce am trecut pe lângă un templu și un chinez care căra niște desagi. Chiar și în locuri de genul acesta m-am simțit în siguranță în China, probabil în altă parte nu ar fi fost la fel.
Palatul Huaqing
Nu apucasem să vizitez Palatul Huaqing (sau Huaqing Pool), la baza muntelui Lishan, și eram convinsă că era închis, dar când ajuns aproape de intrare am văzut că mai intrau turiști. Biletul meu era valabil și acolo și pe la 6 și jumătate am intrat în palat pentru o vizită scurtă: nu am putut vizita tot, angajații muzeului începuseră să redirecționeze vizitatorii spre ieșire, dar ceva-ceva tot am văzut 😊
Lucruri utile
Biletul pentru telecabina de pe Muntele Lishan costă 60 yuani dus-întors. Biletul pentru Palatul Huaqing costă 120 yuani. Din Xi’an se poate ajunge la Muntele Lishan cu autobuzul 914, luat de lângă gara din Xi’an – un bilet costă 8 yuani.
Ce am vizitat în China
- Beijing: orașul interzis și primele zile în China
- Marele zid chinezesc de la Mutianyu
- Zidul din Xian
- Chengdu și Budha din Leshan
- Pe Valea Râului Li: Yangshuo, muntele Xianggong & Xingping
- Shanghai, o metropolă aglomerată
- Cât costă o vacanță de trei săptămâni în China
- Lhasa, inima Tibetului
- Shigatse: privind Tibetul de sus
- Călătorie în Tibet: ce trebuie să știi pentru a merge acolo
- Lanzhou: pe malurile râului Galben în nordul Chinei
- Dunhuang: Drumul Mătăsii cu dune de nisip & istorie budistă
- Triunghiul Bermudelor chinezesc din Urumqi
- Călătorii China: internet, SIM, aplicații, sisteme de plată, limbă, schimb valutar, controale, bilete de tren, traseu
- Cum să iei viză pentru China
Dacă zici că-i așa aglomerat, am să merg și eu să văd armata de teracotă în…Bangkok. Au adus câțiva soldați și tot felul de exponate din China pentru o expoziție la un muzeu din Bangkok. Glumesc, desigur. Adică merg la expoziția din Bangkok, dar vreau să-i văd „acasă” la ei. Deși detest aglomerația 🙂