Arequipa, orașul cu vulcani

Am ajuns în Arequipa într-o zi ploioasă și după un drum obositor: de la ultimul etaj al hotelului vedeam vulcanii, cu Misti, vulcanul de 5.822 metri, ocupând tot orizontul și turlele bisericilor coloniale ridicându-se deasupra caselor din centrul orașului.

Arequipa e în sudul Peru, a trebuit să fac un adevărat slalom ca să ajung acolo: sâmbătă Ica–Nazca cu autobuzul în prima parte a zilei, Nazca-Lima noaptea cu autobuzul, Lima-Arequipa după amiaza cu avionul. La aeroport nu mai circula niciun autobuz, așa că am luat taxiul până în oraș (30 soli).

Am ieșit în oraș să îmi cumpăr ceva de mâncare, dar era aproape totul închis duminica seara, în afară de câteva magazine care vindeau cronțănele. Mi-am luat un hamburger și m-am întors la hotel – eram atât de obosită încât am dormit 12 ore.

Plaza de Armas

De marți încolo a ieșit soarele și s-a făcut cald: 24C, numai bine să stai în tricou și să explorezi centrul istoric din Arequipa, sit UNESCO, cu clădiri coloniale, o catedrală superbă și multe străduțe cu magazine și restaurante. Arequipa e puțin provincială și liniștită, cu prețuri mai mici decât în capitală, magazine care vând ciocolată peruviană (producția de ciocolată e o tradiție aici) sau haine din alpaca. Mi-am cumpărat o căciuliță din lână de baby alpaca (20 de soli) și am privit cu jind la șalurile colorate și moi.

Plaza de Armas este cel mai frumos loc din oraș, lumea se strânge acolo pentru a sta la aer, sunt vânzători care vând prostioare și oameni care cântă, plus 4-5 fotografi profesioniști. Patru dintre ei sunt îmbrăcați identic, nu știu dacă sunt angajați undeva sau s-au înțeles între ei să poarte toți cămașă albastră, vestă bej, pălărie bej și pantaloni negri, cu aparatul foto atârnat de gât 😀 Eram convinsă că nu prea au clienți și vin în piață mai mult pentru socializare, toată lumea are telefoane inteligente acum, dar spre uimirea mea găseau mușterii pentru poze profesionale.

Mănăstirea Santa Catalina

Lângă Plaza de Armas este Mănăstirea Santa Catalina, acum obiectiv turistic. Nu eram sigură dacă merită vizitată, până la urmă cât de interesantă poate fi o mănăstire?! Am luat bilet și după 2-3 curți drăguțe eram gata să zic că probabil asta e tot, după care am ajuns în altă curte și apoi în alta, prin tot felul de încăperi și curți colorate, unele albastre, altele cărămizii, cu o mulțime de mușcate superbe și alei liniștite, de nu se mai terminau.

E imensă mănăstirea și nu mai era niciun alt turist în afară de mine, atât de tare s-a redus turismul în perioada asta. De altfel, nici în Arequipa nu am văzut alți străini europeni sau nord-americani.

Lucruri utile: biletul costă 30 de soli.

Mercado San Camilo

Piața principală din Arequipa e un fel de Obor cu zeci de produse de toate felurile, unele complet necunoscute mie. Am fost fascinată de standul cu cartofi: Peru are peste 5.000 de soiuri, imaginați-vă câte feluri de cartofi prăjiți poți să faci cu ei! 😀

E o bogăție de fructe de nu știi la care să te uiți mai întâi. La raionul de lactate am cumpărat niște brânză proaspătă, a costat doar 3.5 soli o rotiță de brânză, credeam că nu am înțeles bine prețul. La final de tot m-am oprit la raionul de sucuri, unde ai de ales între zeci de combinații: simple, cu apă, cu lapte, chiar și cu bere. Am ales guyabamba cu căpșuni și lapte și mi-a făcut doamna aceea un pahar imens cu lapte condensat, era gros ca un iaurt, foarte bun 😛 (10 soli).

Mâncarea

Dacă în Lima și Paracas mai știam ce urmează să mănânc, în Arequipa mâncarea e locală cu denumiri din care nu înțelegeam nimic. Mă uitam la meniu și habar nu aveam ce fel de mâncare e fiecare, în afară de ”pollo” sau ”carne” totul era un mister pentru mine, așa că alegeam la întâmplare ceva și vedeam după aceea ce urmează să mănânc.

În Arequipa e plin de mici restaurante de familie, foarte ieftine: un meniu cu o supă și un fel principal costă 7-8 soli (8-9 lei), ceva mai mult în centru. Supele sunt groase, cu tot felul de legume tăiate mari, carnea e de toate felurile, inclusiv de alpaca (are gust de castană). Ceviche, specific Peru, a fost ceva mai scump, 23 de soli.

Specific orașului sunt Antojitos de Arequipa care arată ca niște macarons mai mici; se fac din tot felul de fructe, am cumpărat Alfajor de Mora, nu aveau cutii mixte să le încerc pe toate. Un brand local de ciocolată este La Ibérica, sunt multe magazine în oraș cu tot felul de sortimente, bune toate.

Pe acoperiș

Ultima zi în Arequipa. Se zăreau vulcanii bine și am căutat un loc cu vedere de unde să-i fotografiez, un restaurant unde am comandat ceva cu ciocolată peruviană. După ce am plătit chelnerul m-a întrebat „Do you want to see the view from the roof?” Eu ”😃 Daaa…” Și iată-mă pe acoperișul unei clădiri istorice din Plaza de Armas, sit UNESCO, făcându-mi poze cu vulcanii ☺

Cum ajungi în Arequipa

Am stat la Villa Melgar, cazarea a costat 60 USD pentru 6 nopți pentru o cameră cu baie privată. E un hotel central, cu o terasă de pe care se văd vulcanii, dar internetul e destul de prost, de câteva ori pe zi coboram un etaj ca să resetez routerul.

În Arequipa se poate ajunge cu avionul din Lima (o oră) sau cu autocarul (14 ore). În perioada asta la drumuri cu autobuzul de peste 8 ore e nevoie de test antigen, dar la zboruri interne nu ai nevoie de nicio ”prueba Covid”. Nu există autobuz la aeroport, iar taxiul până în centrul orașului costă 30 de soli (33 de lei).

Alte locuri din împrejurimi: Canionul Colca.