Prima pagină » Despre mine

Despre mine

de Anca

Călătoresc în jurul lumii și lucrez de la distanță în același timp 😃 Am plecat de acasă la 1 august 2020 ca să profit de libertatea (paradoxală) oferită de o pandemie globală și de atunci călătoresc și locuiesc în cele mai frumoase locuri din lume.

Am început în 2020 cu locuri mai aproape de casă (Germania, Turcia, Franța, Madeira, Azore și Maroc) și am continuat în 2021 cu o aventură în altă parte a lumii: America de Sud, America Centrală, Caraibe, America de Nord. Nu sunt în vacanță, ci am un job full-time pe care îl fac remote din orice parte a lumii.

Interviuri
Interviuri și apariții în presă sau la alți colegi bloggeri.
Despre workations
Workation = o vacanță care îmbină munca și călătoriile, în care lucrezi de la distanță din alte locuri și le vizitezi în weekend sau după job.
Despre călătorii singură
Călătoresc singură de peste 10 ani, indiferent că e mai aproape de casă sau pe alte continente.

Povestea mea

Până pe la 30 de ani nu am fost nici măcar o dată în afara țării. Călătoream uneori, pe ici și colo, dar nu foarte mult și nici nu mă preocupa foarte tare lucrul ăsta. Am avut o copilărie marcată de ”circuitele” cu trenul pe la rudele împrăștiate prin țară și îmi era aproape tot timpul rău pe tren sau în mașină, așa că chestia asta nu mi se părea cine știe ce. Mai târziu, părea foarte complicat să călătorești – îmi trebuiau pașaport și viză, aveam nevoie de bani (credeam eu) foarte mulți. Ca să văd și eu Parisul, ideea fixă a celui care nu a călătorit niciodată, am făcut un credit la bancă pe care l-am cheltuit, apoi, pe rochii și pe alte prostii.

Nici prietenii mei din perioada aceea nu au fost mai breji – îmi promiteau vacanțe în locuri de care nu auzisem niciodată, dar până la urmă nu se concretiza nimic. După un job nou și încă o despărțire, am prins un pic de curaj: șeful meu din acea vreme, un expat care vizitase aproape toate țările din lume, avea în biroul lui o hartă în care tot înfigea stegulețe: văzuse aproape toate țările și își făcea planuri noi încontinuu. Din vacanță își expedia lui însuși, la birou, vederi din locuri exotice cu observații de la fața locului. Sigur, șeful meu avea bani și provenea dintr-o familie bogată, eu aveam o mamă profesoară care, nici ea, nu fusese nicăieri, iar eu de abia mă descurcam prin București.

Și totuși, hoinăreala celor din jurul meu a avut efecte concrete asupra mea: am început să îmi fac planuri pentru o vacanță pe cont propriu, singură, în ceea ce părea a fi o mare aventură: în vara lui 2008 am vizitat, cu trenul, Viena și Budapesta, într-o vacanță de două săptămâni. Am știut, de cum m-am urcat în tren, că asta e de mine! Când am coborât în gara din Viena, după un drum de o noapte, m-am simțit, ca niciodată, liberă! Libertate! Nu prea știam ce e asta și la ce mi-ar folosi, dar am descoperit că îmi place. Era la fel ca în copilărie, când exploram parcul cartierului, care mi se părea un loc tare misterios, doar că de data asta puteam explora o lume întreagă.

După ani de zile, încă mai trăiesc senzația aceasta de libertate. Călătoriile, o activitate considerată frivolă, m-au construit ca om: am devenit independentă și știu că mă pot baza oricând pe mine însămi, dar în același timp am învățat că nu pot controla totul și uneori trebuie să las lucrurile (și oamenii) să vină la mine. Am învățat să fiu mai îngăduitoare cu ceilalți și să mă încred în propriile mele instincte, am învățat să cer ajutor unor străini și în același timp să nu mai aștept ca ajutorul să pice singur din cer. Am învățat să visez cu mai mult curaj, dar să-mi construiesc visurile pas cu pas și să nu aștept să mi le realizeze alții. În același timp, am aflat că nu îi poți face pe ceilalți să simtă același lucru ca mine – drumul pe care merg eu poate părea atrăgător, dar pentru alții cărările cunoscute sunt mai sigure. Și am înțeles că nu e treaba mea să conving pe nimeni de nimic.

La 1 august 2020 am făcut un alt pas înainte: am început să lucrez de la distanță din alte țări, câte o lună în altă țară, mutându-mă de colo-colo ca un nomad digital. Living the dream ☺️

Cu drag,
Anca Șerban