Amsterdam, un oraș viu

Quiet mornings

Diminețile sunt liniștite în Amsterdam, cu soarele care răsare devreme deasupra canalelor pe care plutesc bărcuțele-casă, cu bicicletele parcate cuminte lângă vreun pisoar plin după toată berea băută de-a lungul nopții, cu pescărușii somnoroși, cu ultimii petrecăreți ce se dezmeticesc la intrarea vreunui MacDonalds.

Dimineața foarte devreme orașul arată ca după război, războiul acela dus cu alcoolul, țigara și alte câteva tentații diavolești care se găsesc din abundență în Amsterdam. Ai impresia că ai intrat, fără să vrei, în dormitorul cuiva, după un dezmăț de zile mari, și ai călcat din greșeală în chiloții gazdei, dar în loc de asta te împiedici de cutii de bere și cutiuțe cu sosuri din care se înfruptă pescărușii.

De la Amsterdam Centraal, pe Damrak până la Dam și mai departe până în Vondelpark aceasta e priveliștea obișnuită într-o dimineață de weekend. Orașul doarme pentru o clipă cât răsare soarele, ca să-și refacă puterile pentru ziua care vine.

Day and night

Ziua la amiază – Dam, piața principală din Amsterdam, vuiește de oameni înghesuiți unul lângă altul în fața Palatului Regal, ghemuiți lângă monument, privind la cântăreții care (se) dau (în) spectacol, pozându-se lângă gorilele umane, personajele din filme de groază și alți monstruleți. Duminica este târg de carte și lângă mine un domn își verifică noile achiziții – cărți copertate despre vapoare și bărci.

O punguță de grâu vă asigură o distracție grozavă: aruncați boabele pe jos pentru ademenirea porumbeilor, apoi umpleți-vă pumnii cu grăunțe; vă vor zbura în brațe fără frică, se vor cățăra unul peste altul, se vor bate chiar pentru întâietate la boaba din palma ta, timp în care îi puteți mângâia pe burtică și pe sub aripi, doar așa, ca să vedeți ce vor face; nu vor face nimic căci nu le este frică, ciocurile și gheruțele lor vă vor gâdila plăcut în palmă fără să te rănească, iar aripile multe ce zboară în jurul vostru vor face din momentul acela unul deosebit de plăcut.

Hrăniți porumbeii din Dam, petreceți o vreme în piața ce freamătă de oameni, uitați-vă la ei și aduceți-vă aminte de ce ați venit la Amsterdam: nu și pentru asta, pentru senzația de viață ce pulsează în jurul tău? Sau poate vreți să vă rulați o țigară din ierburi, așa cum făcea fata de lângă mine, apoi s-o fumați râzând, pălăvrăgind cu prietenii? Vreți să vizitați Muzeul Tussaud și să fotografiați piața de sus, din fereastra rotundă și grea? Ori poate vreți să faceți shopping – haine, cașcaval, sex toys și flori? Le puteți găsi pe toate pe aceeași stradă.

Apoi vă puteți opri la o cafenea – străzile pietruite sunt greu de parcurs o zi întreagă fără pauză, iar dacă n-aveți bani de un cappucino trageți-vă sufletul pe malul unuia din cele 150 canale peste care se ridică 1300 poduri. Luați-le la rând – Singel unde sunt cele mai înguste case din lume pe care eu nu le-am găsit, Herengraht, Keizergraht și Prinsengraht până departe la Amstel, râul în care se varsă canalele mici și iahturile care se pregătesc de plimbare în largul mării. Unele poduri sunt mobile și se ridică pentru a permite trecerea navelor mari, spectacol gratuit și fascinant pentru turiști.

Orașul vechi este labirintic, străzile și canalele concentrice sunt înșelătoare, priveliștile atât de asemănătoare câteodată încât e ușor să pierzi direcția și să te rătăcești. Întrebați atunci un localnic încotro e Central Station sau unde poți găsi o toaletă; veți fi surprinși să aflați că olandezii, de le cel mai vârstnic până la cea mai tânără vânzătoare de supermarket, vorbesc o engleză impecabilă; oare oamenii ăștia studiază engleza la școală ca pe a doua limbă?

The night is young

Parcă niciun oraș nu e așa aglomerat noaptea cum este Amsterdam în weekend, vara. Pe stradă pot trece calești cu oameni costumați în haine de epocă, spre bucuria oamenilor care privesc caii tropăind pe străzi, flancați de polițiști pe motorete.

Valuri de oameni te iau pe sus spre cartierul roșu unde noaptea stă să înceapă, petrecerile iepurașilor roz sunt în toi, mirosul de trabuc se amestecă cu cel de mâncare picantă, berea curge spre fericirea generală a bărbaților gălăgioși, privirile sunt lacome și sângele fierbe. Ești în Amsterdam, iar în Amsterdam oamenii încearcă să nu uite că sunt vii.

Amsterdam: brânză, lalele și bani

Am tot auzind spunându-se despre Amsterdam că este „Veneția nordului”. Că este a nordului sunt de acord, altfel cum s-ar putea ca în luna iulie să umbli pe afară cu haina pe tine? 20, 20 și ceva de grade Celsius sau chiar mai puțin dacă norii se îngrămădesc pe cer.

Vreme capricioasă, nesupusă, care se schimbă de la o secundă la alta, zile fără zăpușeala sudului, dar cu soare la fel de arzător. Înțelegi atunci de unde și-au luat tablourile maeștrilor olandezi acea lumină filtrată de plumb, atmosfera sobră și aerul dramatic.

Veneția? Nu, Amsterdam nu este nici pe departe Veneția. Doar pentru faptul întâmplător că ambele orașe sunt străbătute de canale, nu înseamnă că spiritul lor este același sau că unul este oglinda celuilalt. Îți poți imagina cu ușurință gondolieri cântând pe lângă vreun palazzo venețian, însă o asemenea imagine este de neconceput în Amsterdam.

Imediat ce ajungi în oraș te lovește imaginea sa de burg înstărit ridicat cu răbdare și mulți bani, cu case care n-au fost construite dintr-un impuls romantic, pentru proslăvirea vreunei zeițe a artei și a bunului gust. Să pui cărămidă lângă cărămidă, casă lângă casă, să îți scoți pământul din mare și să-l transformi în teren fertil, asta presupune un alt tip de spirit, unul practic, răbdător, sârguincios.

Amsterdam este orașul negustorilor bogați și întreprinzători, nu al nobililor faliți, rătăcind prin palate supradimensionate. Este orașul în care s-a ridicat prima bursă, Beurs van Berlage, este orașul care a făcut din negoțul cu flori, organism fragil și trecător, o afacere înfloritoare și puternică. Nu, singura muzică pe care o vei auzi în Amsterdam este clinchetului banului în timp ce se lovește de pavajul străduțelor „romantice”.

O ultimă privire spre Noord

În ultima zi nu am făcut altceva decât să lenevesc: întâi în Vondelpark, apoi într-un mic parc de lângă Grădina Botanică, pe malul unui canal, privind bărcile care treceau în plimbarea lor duminicală: bărci ca niște căzi de baie supradimensionate, iahturi elegante, bărcuțe cu motor; 2-3 ore am zăcut așa până mi-a ars soarele vârful nasului.

Înainte de plecare m-am dus la nord de Amsterdam Centraal – dincolo de feriboturi găsești un ponton cu bănci lungi de lemn. Trec pe lângă tine vase cu pânze, bărci de croazieră pline ochi cu turiști, nave care transportă pasageri și bicicletele lor înghesuite într-un colț.

Aș fi stat acolo ore în șir, mirosea a mare, a vară nordică, a vacanță… Și uite așa mi s-a făcut poftă de explorat nordul continentului ăstuia, printre fiorduri, pe mare, în Scheveningen, departe de sudul gălăgios. Cândva.