Alsacia: în ultima zi petrecută acolo îmi propusesem să vizitez un castel: Château du Haut-Koenigsbourg. Găsisem o broșură la recepție și mi păruse un loc fain de vizitat, mai ales că nu era foarte departe de Strasbourg.
Prin Alsacia: Cigoland
Dacă pleci din Sélestat spre Kintzheim pe la jumătatea drumului vei da peste Parc des cigognes et loisir a.k.a Cigoland.
Cigoniilea astea sunt berzele franțuzești care au un parc de garsoniere în vârf de stâlp (cele cu stare), plase pentru bărzăunii care vor să se legene și copaci în jur pentru decor. Cigoniile nu sunt închise, zboară pe unde vor, de obicei pe câmpul din jur, și seara se întorc la garsoniere.
Nu m-am oprit să vizitez mai pe larg parcul (fugeam spre un castel de pe deal), dar se pare că Cigoland e un adevărat loc de distracții: un trenuleț care trece foarte aproape de cuiburile berzelor, roller coaster, piscine, mini circ, 25 de specii de animale, etc. și asta nicăieri în câmp, nu lângă vreun oraș mare.
Dacă vă spun că în apropiere mai erau cel puțin 3 atracții importante – 2 castele și muntele maimuțelor, o să deveniți invidioși pe această Alsacie unde-s mai multe chestii de văzut / făcut într-un sat oarecare decât vom avea noi în București în următorii… x ani.
Kintzheim: castelul păsărilor de pradă
Nu trebuia decât să iau trenul până în Sélestat și de acolo un autobuz care mergea direct la castel. Ce nu scria pe broșură e că respectivul autobuz nu circula decât în weekend și, uitându-mi în jurul meu, o dată ajunsă în gară, puteam înțelege de ce – eram singurul turist de pe acolo.
Să mă întorc în Strasbourg nu mi s-a părut a fi o opțiune și nici Sélestat nu părea a fi foarte interesant în comparație cu vecinul său Colmar, așa că am decis să merg pe jos până la castel, sau măcar să încerc.
Se zăreau niște dealuri în depărtare cu castele în vârf, așa că nu părea foarte greu. Ca întotdeauna, distanțele estimate ochiometric sunt mult mai mari în realitate: am ajuns la Kintzheim (5 km de la Sélestat), iar de acolo o tăbliță mă anunța că mai sunt 13 km până la castelul Haut-Koenigsbourg – imposibil să pot parcurge drumul ăsta dus-întors într-o zi, așa că m-am reorientat spre castelul păsărilor de pradă, a.k.a. La volerie des aigles.
Se ia un castel (de data aceasta castelul din Kintzheim) și se populează cu specii de păsări de pradă: vulturi, ulii, șoimi, condori; majoritatea păsărilor nu sunt ținute în cuști, ci stau cocoțate pe o buturugă, legate cu un lanț, și se uită placide la tine; se pare că cele mai multe s-au născut în captivitate, castelul având și un centru de reproducere, primul care a fost înființat în Franța.
Eu era cât pe ce să ratez și castelul ăsta, era târziu și programul se termina pe la 4 după amiaza; am găsit totuși poarta deschisă, casieria închisă (biletul e 9,5 Euro) și m-am plimbat peste tot. Vulturii sunt mari și puternici și chiar dacă știi lucrul ăsta tot ești surprins când îi vezi în realitate, privindu-te circumspect cu ochii lor excepționali care zăresc un biet șoricel din înaltul cerului.
Doar condorul din Anzi avea o căsuță îngrădită și părea trist și plictisit. La castel se organizează de două ori pe zi spectacole cu păsările de pradă; nu l-am prins pe ultimul, dar l-am văzut pe unul dintre îngrijitori antrenând un șoim: cât de libere trebuie să fie păsările în zbor, doar cer și înălțime și posibilități infinite…
