Există locuri care dobândesc o faimă atât de mare încât să le ignori din snobism e același lucru cu a te duce acolo din același motiv. Cel mai bine, cred eu, e să le abordezi cu o reală curiozitate, astfel încât să îți formezi propriile opinii. Nu m-am dus în India pentru Taj Mahal, dar dacă tot mă duceam acolo nu aveam de gând să îl ocolesc. A fost o decizie bună, pentru că locul e impresionant, deși a devenit un clișeu pentru India.
Sumar
Gatimaan Express
Am plecat de la Delhi la Agra cu trenul, mai precis cu unul din cele mai bune trenuri din India, Gatimaan Express. Trenul pleacă dimineața din gara Nizamuddin și ajunge în Agra Cantonment în două ore. Nizamuddin e o gară aglomerată și murdară, între șinele de tren era un canal îngust pe care pluteau gunoaie, oamenii cei mai săraci ședeau direct pe jos, și peste tot veneau și plecau trenuri, majoritatea într-o stare precară.
Am găsit, printr-un noroc, un loc liber pe o bancă și am început să aștept trenul: datorită grijii celor de la hotel, ajunsesem acolo cu o oră mai devreme și nu aveam nimic altceva de făcut decât să mă uit la oameni, la felul în care viața li se desfășura chiar acolo, pe peron, în timp ce așteptau să plece cine știe unde. Când m-am trezit din reverie, am observat că la peronul opus trăsese un tren pe care scria Gatimaan Express și am zbughit-o spre linia cealaltă. Era chiar trenul meu.
Temerile mele erau nefondate: în ciuda gării împuțite, trenul arăta cât se poate de bine – vagonul era curat și modern, aerul condiționat duduia, iar după ce am plecat din gară au început să roiască însoțitorii de tren care ne-au servit mâncare ca cea din avion, apă și cafea. Nu era cine știe ce, dar a fost o surpriză plăcută că aveau și acest serviciu inclus în preț. Am plecat la timp, pe la 8 dimineața, iar după două ore fix eram în Agra, într-o gară care mi s-a părut mult mai curată decât Nizamuddin.
Eram de două zile în India și nu mersesem încă cu ricșa, așa că planul meu era să iau o motoricșă până la hotel. L-am ignorat pe tipul insistent care voia să îmi vândă serviciile lui și am găsit un moș cu care am negociat 120 rupii (7 lei) până la The Coral Tree Homestay.
Tipul insistent a început să se certe cu moșul, probabil se simțea furat de un potențial client, și ăștia doi s-au ciondănit o vreme până când m-am plictisit de discuția lor și i-am spus băgărețului că ”It’s ok, let him have this trip”. A părut nedumerit că am ceva de zis în chestiunea asta, dar într-un final am plecat spre hotel. Ricșele nu sunt foarte comode, iar asta în care mă urcasem m-a zgâlțâit atât de tare că de abia așteptam să cobor.
Noroc că aveam o hartă offline pe telefon, pentru că moșul meu nu știa să ajungă la hotel. The Coral Tree Homestay e pitit pe niște străduțe și ne-am oprit de vreo două ori ca să întrebe pe unde să o ia. Cum nu aveam de gând să rămân la hotel prea mult, l-am tocmit pentru o altă cursă spre fort și a rămas afară să mă aștepte un sfert de oră.
Fortul Din Agra
Fortul a fost reședința împăraților moguli și seamănă destul de mult cu Red Fort din Delhi. E construit pe malul râului Yamuna, iar de pe zidurile sale se zărește Taj Mahalul, alb ca neaua. Fortul e ca un oraș în miniatură, cu grădini, moschei, porți, o sală a tronului și multe palate. Mi s-a părut mai variat decât Tajul și probabil de asta am făcut acolo mai multe fotografii.
Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 550 rupii (33 lei)
Jama Masjid Din Agra
De la fort am plecat pe jos spre Jama Masjid, știam că este la mică distanță de acolo. Dacă în interiorul fortului erau palate și grădini minuțios îngrijite, în afara zidurilor am dat nas în nas cu realitatea indiană: un mini-cartier al oamenilor fără adăpost, ridicat din cartoane la câțiva metri de fort, oameni dormind direct pe caldarâm despre care nu știai dacă dorm sau sunt morți, o fată care își punea la uscat niște rufe pe gardul dinspre fort și care mi-a zâmbit când am trecut pe lângă ea. În ciuda sărăciei, oamenii nu mi s-au părut agresivi pe acolo, dar contrastul e foarte mare și se trece rapid de la palate la sărăcia extremă.
Jama Masjid este în mijlocul unui bazar și este exact opusul unui loc turistic. Dacă la fort erau vizitatori străini, în bazar eram numai eu. Îmi era foame și am ales în grabă un restaurant care era pustiu la ora aia și am comandat malai kofta, niște găluște în sos verzui, dulce. Nici nu m-am așezat bine la masă că s-a întrerupt curentul și proprietarul m-a mutat în alt colț, unde funcționa ventilatorul.
Când am ajuns la moschee mi-am dat seama că ăla chiar este un loc de cult cât se poate de autentic și nu era locul meu acolo. Dacă Jama Masjid din Delhi s-a transformat în obiectiv turistic, în Agra erau doar câți bărbați care se rugau, așa că am plecat mai departe.
Akbar’s Tomb
Aveam încă jumătate de zi la dispoziție și mai voiam să vizitez ceva. Aveam pe listă Mormântul lui Akbar, dar era în afara orașului și trebuia să negociez o ricșă până acolo. În haosul din bazar era plin de ricșe, dar nu prea îmi plăceau mutrele lor. În fine, am găsit pe unul, dar nu vorbea engleză și nici n-am apucat să stabilesc ceva cu el că a trebuit să plece, ca să elibereze locul pentru o altă ricșă.
Mă cam săturasem și voiam să plec când m-am trezit cu același ricșar lângă mine, nu avea de gând să scape un client. L-am întrebat cât costă până la Akbar’s Tomb și înapoi și mi-a zis 100 rupii. Hm, nu era în regulă, era clar că nu înțelesese nimic, cursa asta nu putea costa așa puțin, erau cel puțin 10 km până la mormântul lui Akbar, eu calculasem că m-ar fi costat 500 de rupii.
Am zis ok și dăm să plecăm, lângă ricșarul meu s-a urcat și-un amic de-al lui, nu prea mi-a plăcut asta, dar amicul avea chef de plimbare și părea să știe mai multe cuvinte în engleză. Nici nu plecăm bine că văd că o luăm spre fort, ”nu, nu spre fort!”, m-am agitat eu, dar mi-au făcut semn că e în regulă.
S-a dovedit că băieții ăștia habar nu aveau unde vreau să ajung și acum ne duceam spre fort ca să ceară indicații de la alți colegi ricșari care stăteau pe acolo. S-au adunat vreo zece inși care au început să dezbată unde este acest Akbar’s Tomb de care nu auziseră niciodată, eu le tot arătam harta de pe telefon, ăștia nu înțelegeau nimic, în cele din urmă salvarea a venit de la un tip care avea o cărțulie cu obiectivele turistice din Agra și acolo am identificat acest misterios mormânt de care locuitorii din Agra nu păreau să fi auzit până acum.
Nu mai rămăsese decât să stabilesc ruta: Akbar’s Tomb – Mariam’s Tomb – hotel. A trebuit să repet de câteva ori ca să mă fac înțeleasă că vreau o cursă cu așteptare și să le explic că hotelul e ceva mai departe, Spre Taj. ”500 de rupii!”, a cerut ricșarul. Da, bine, la atâta mă gândisem și eu…
Până la mormântul lui Akbar am străbătut toată Agra – oraș mai urât nu am văzut, magherniță lângă magherniță și plin de praf. La un moment dat s-a stârnit un vânt, vântul a antrenat tot praful de pe stradă care mi-a intrat în ochi, s-a așezat pe haine, peste tot. Am dat cu degetul pe poșetă și era un strat gros de praf pe ea.
Akbar’s Tomb este în afara orașului, dar merită o vizită, e un loc mai frumos decât m-aș fi așteptat, Akbar fiind un fost împărat mogul, iar mormântul una dintre capodoperele arhitecturii mogule. Nu prea e vizitat de către turiștii străini, toată lumea se înghesuie la Taj, însă locurile de acest tip, mai puțin faimoase, îți permit să te bucuri de vizită în ritmul tău.
Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 210 rupii (12,6 lei)
Mariam’s Tomb
În apropiere se găsește un alt mormânt, cel al lui Mariam-uz-Zamani, soția lui Akbar, și am vrut să îl vizitez și pe acesta, dar până am ajuns acolo s-a pornit ploaia, iar mormântul părea să fie mult mai mic și mai puțin interesant decât cel al lui Akbar, așa că m-am întors la hotel.
Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 210 rupii (12,6 lei)
Taj Mahal
A doua zi o rezervasem pentru Taj. Din fericire, pentru Taj Mahal nu mai aveam nevoie de nicio ricșă, puteam merge până acolo pe jos. Pensiunea la care am stat se găsea în cea mai bună zonă din Agra, ceva mai verde, mai puțin prăfoasă și cu multe vile și hoteluri în jur, iar strada până acolo era una semi-pietonală: erau montate niște bariere și nu puteau trece decât ricșele, bicicliștii și pietonii.
Dar nici nu am apucat să ies din hotel, că am și primit vreo 20 de oferte în câteva minute, de la ricșe la magazine, restaurante sau ghizi. Hărțuiala turiștilor e la cote maxime în jurul Tajului și ai nevoie de mult calm că să nu te enervezi la un moment dat, ești agasat încontinuu.
M-a amuzat să văd o turistă străină ”terorizată” de o fetiță sărmană care cerșea cu insistență – occidentalii nu sunt obișnuiți cu așa ceva și mulți se stresează inutil. Pur și simplu nu are rost să te enervezi, cel mai bine e să îi ignori și, dacă poți, să îi ignori zâmbind. La un moment dat se plictisesc și își caută alți potențiali clienți. Dar este iritant, recunosc.
La Taj, după ce am făcut slalom printre zeci de oferte de toate felurile, am dat peste fotografii profesioniști – indieni cu un DSLR de gât care, contra cost, îți fac acea poză perfectă cu Taj Mahalul în depărtare. Mă gândisem să accept o astfel de ofertă, ca să nu mai îmi bat capul cu asta, dar până s-a hotărât tipul respectiv să accepte cele 20 de rupii oferite de mine, m-am răzgândit și n-am mai vrut. Un pont: dacă vreți să vă facă altcineva poze acolo, căutați alți turiști străini, vă vor face poze gratis, chiar dacă nu cele mai profesioniste fotografii.
Taj Mahal: l-am văzut în fotografii de o mie de ori și nu aveam cine știe ce așteptări de la el, dar e impresionant să îl vezi în realitate. Monumentul e mai mare decât mă așteptam, nu ai voie să faci fotografii în interior și nici să zăbovești prea mult înăuntru. Mi-a plăcut mai mult moscheea de alături, aproape pustie, puteai să te plimbi în voie prin ea și Taj Mahalul se zărea foarte frumos.
Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 1000 de rupii (60 de lei), biletele se pot cumpăra de la South Gate, iar în preț sunt incluși papuci de unică folosință și o sticlă de apă. Taj Mahal este închis vinerea.
Prin Agra
Vizitarea Taj Mahalului mi-a luat jumătate de zi, așa că după aceea m-am îndeletnicit cu un pic de shopping. Zona din jurul Tajului are multe magazine, majoritatea vând textile sau obiecte din marmură sau piatră. Toate prețurile se negociază și trebuie să fii atent la falsuri, se vinde o așa zisă marmură care e de fapt cretă. Nu prea am văzut magazine cu haine, în Agra s-au specializat în obiecte decorative.
