Nu am vizitat pe îndelete Trabzonul, mai degrabă l-am traversat la plecare din meydan până la autogară și am fotografiat toate acoperișurile care mi-au ieșit în cale. Asta pentru că drumul până în centrul orașului trece pe un fel de pod foarte lung care face legătura dintre port și centru.
„Trabzon is a mess„, nu un oraș cochet ca Amasya, dar ziua are farmecul lui cu toate casele adunate una într-alta și agitația specifică unui oraș de frontieră. Munții și pădurea sunt ceva mai departe și e foarte-foarte cald în luna august. Cum urma să părăsesc Turcia pentru Georgia mi-am cheltuit ultimele rămășițe de bani pe dulciuri și apă și am așteptat să se facă ora de plecare. Urma să fie o zi lungă, lungă și obositoare.
in Trabzon exista o cafenea cu aproape 100 de sorturi de cafea… Aceasta este localizata pe o strada comerciala gen "Lipscani". De la inaltimea terasei sale vezi strada si oamenii viermuind; tu, nemuritor si rece, sorbi din cafeaua minunat preparata (si multa!) si te incearca un simtamant de detasare de lume 🙂
Nu m-as fi gandit la comparatia asta 🙂