Acum vreo patru ani de zile, undeva prin septembrie, mi-am deschis blog de călătorii. Nu știam nimic despre bloguri, nici măcar nu citeam așa ceva, dar m-am gândit c-ar fi mai bine să scriu undeva despre locurile vizitate decât să mă înghesui pe Picasa, sub fiecare poză încărcată acolo. La momentul acela nu călătoream decât de vreun an, adică nici măcar experiență de mare călător nu aveam, ca alții.
Dacă ar fi să fac un rezumat al învățămintelor trase din călătorit (pentru că vârsta îmi permite, nah!, și chiar și blogul îmi permite, că-i al meu 😊), acestea ar fi:
#1. Să aștepți să te ”călătorească” alții (soț/soție/iubit/frate/mama/tata/compania X care oferă premiul Y) este cel mai prost lucru pe care îl poți face. Vrei să călătorești pune mâna, strânge un ban și vizitează ceea ce vrei să vizitezi. Nu e nimeni dator să te plimbe prin lume și să rezoneze la dorințele tale, singurul responsabil pentru îndeplinirea acestor visuri ești chiar tu.
#2. Este frumos și romantic să călătorești împreună cu jumătatea ta sau cu cei mai buni prieteni, dar dacă ei au alte planuri tu nu ești obligat să îți condiționezi călătoriile în funcție de alții. A călători singur nu este un sport extrem decât dacă te-ai hotărât să traversezi singur deșertul Sahara sau să atingi Polul Sud pe schiuri.
#3. Lumea nu este bau-bau. Da, știu că sunt pline știrile și ziarele de crime, violuri și alte atrocități, dar posibilitatea să vi se întâmple așa ceva nu stă pitită după graniță, este peste tot, chiar și pe strada ta.
#4. Ca să călătorești îți trebuie bani, dar cât de mulți bani depinde de tine. Pentru unii e nevoie de puțin, alții nu pot dormi fără 5 stele deasupra capului. Nu e rău nicicum, este doar diferit. Gândește-te ce ai avea tu nevoie și fă-ți bugetul pe măsură.
#5. În 5 ani am vizitat vreo 40 de țări, dacă punem la socoteală și ”țări” precum Vatican și Kosovo, dar asta pentru că eram disperată să văd lumea, după ce înainte nu fusesem nicăieri (așteptam să mă ”călătorească” alții). Dacă eu am putut asta, fără prea mulți bani și, în general, fără nici un partener de drum, pe tine ce te oprește?
#6. Nu contează ce vârstă ai când e vorba de călătorii! Dacă n-ai probleme majore de sănătate și nu ești minor nu ai scuze să stai acasă, când îți dorești să vezi lumea.
#7. A citi cărți de călătorie nu e totuna cu a călători. Nici a privi documentare de călătorie nu e totuna cu a călători. Și nici ascultatul poveștilor altora de călătorie nu e același lucru cu a călători. Nimic nu poate înlocui experiența reală, dar toate cele de mai sus (cărți, filme, povești) îți îmbogățesc experiența pe care o vei trăi la fața locului.
#8. Nu te lua după alții care ”au fost acolo”, nu le-a plăcut și presupun că nu o să-ți placă nici ție. Fiecare experiență e unică și fiecare om are gusturile lui, ar trebui să fie de la sine înțeles că ne ducem într-un loc fără prejudecăți adoptate de la alții.
#9. E important să avem visuri care să ne îmbogățească existența relativ banală. Prefer să am un vis cât de mic, decât niciunul, pentru că gândul ”într-o zi voi ajunge acolo” îmi poate colora cea mai amară zi. Evident, poate fi orice fel de vis, nu neapărat de călătorie.
#10. Nu în ultimul rând, nu este obligatoriu să călătorești, dacă nu îți dorești asta! E perfect în regulă să stai acasă sau să mergi în vacanță la all-inclusive la bulgari în exact același loc în fiecare an, dacă astfel te simți bine. Vacanța ta este a ta, nu a celor care arată cu degetul, așa că petrece-o cum dorești. Nu există destinații la modă, destinația anului și must-see-uri – acestea sunt creațiile unei industrii care creează tendințe ca să îți poată vinde produsele sale. Decizia însă îți aparține întotdeauna ție.
O sa-i spun nr 3 bunicii, care nu ma lasa sa o vizitez daca e 7 seara, e intuneric si eu trebuie sa fiu pe strada. Sa speram ca nu o sa faca infarct.
Mai bine da-i punctul 6 🙂
Un articol excelent, Anca! Felicitari si la multi multi ani, atat de calatorii cat si de viata 🙂
Multumesc 🙂
40 tari in 5 ani? WOW. Felicitari! Acum depinde mult si cat stai in acea tara; viziunea mea e o tara=o luna. In felul acesta simti mult mai bine locul:).
In cazul asta (o tara=o luna) nu am vizitat nimic 🙂
Da, dar nici "să mergi în vacanță la all-inclusive la bulgari în exact același loc în fiecare an" nu inseamna a calatori 🙂
S-auzim de bine …
Ba da, inseamna pentru altii, dar nu pentru tine 🙂
Imi place…cat adevar in acest articol.
Esti prea amabila 🙂 Si sa stii ca si articolul acela de care stii tu este scris, mai trebuie sa il public 🙂
Ha ha, ai imbatranit 🙂
Si nu mai incuraja lumea sa plece de acasa, ca dupa aia ii gasesti pe unde mergi. 😛
Si ce, daca ii intalnesc acasa e mai bine? 🙂
Daca nu stai pe acasa, da 🙂
Trebe musai să share-uiesc articolul câtorva persoane care așteaptă să fie ”călătorite”. Și asta nu pentru că aș crede că călătoria e pentru astfel de oameni, ci pentru că mă enervează să le aud motivele pentru care, deși ”își doresc atât de mult”, nu ajung niciunde.
Eu îți aștept postările despre cum ai revizitat locuri pentru că îți era dor, pentru că ți-au scăpat lucruri sau simplu pentru că așa aveai chef. Keep on going!
O, da, multi isi doresc enorm sa ajunga undeva, dar culmea e ca nu fac nimic pentru asta…
Perfect spus si la cat mai multe experiente inedite! Care ar fi destinatia ta numarul 1 si si
cel mai dificil de realizat? 🙂
N-a fost nici una asa de dificila… Momentan am ramas cu o nostalgie vis-a-vis de Japonia, probabil trebuie sa ma intorc intr-o zi acolo ca sa inteleg ce si de ce.
in viitor, unde iti doresti cel mai tare sa ajungi?:)
India.
succes maxim si sa-ti iasa dupa dorinta! mi-ar placea sa fiu din nou copil si sa raspund la intrebarea : "ce ai vrea sa te faci cand cresti mare? " Turist profesionist
"Turist profesionist"? 🙂 Da, as putea fi asta…
Esti …o inspiratie si un indemn. Multumesc! 🙂
La multe multe postari Anca. Mi-e tare drag sa citesc blog-ul tau mai ales in zilele cand vin spre casa intr-un autobuz prins in trafic. E ca si cum as fi calatori impreuna cu tine si nu sunt doar pe un scaun. Tine-o tot asa ! 🙂
Dadada, ne place!
Ce bine ca o spun altii atat de direct si de pe fata ! Ca eu mi-s prea finuta pare-se ! :))
Nu e intotdeauna o calitate (sa fii direct si pe fata…), uneori mi-as dori sa fiu mai diplomata 🙂