Palatul Alhambra din Granada și cartierul Albayzín

Alhambra

Nu-mi amintesc când am auzit prima dată de Alhambra, dar numele mi-a rămas în memorie ca unul care, fiind melodios, este plăcut și vederii. Alhambra (alambra pronunțat în spaniolă și al-Ḥamrā’ pentru arabi) înseamnă literalmente „fortăreață roșie”, dar odată ajuns înăuntru nu cetatea te impresionează cel mai tare ci grădina, nesfârșita grădină verde ce se întinde în jurul tău.

Imaginați-vă o cetate mare cu fântâni și grădini în interior, munți înzăpeziți în depărtare, iar la poalele sale un cartier maur perfect alb – Albayzín, într-o zi de primăvară în care au început să înflorească pomii. Este soare, soarele acela pe care l-ai așteptat toată iarna, iar în jurul tău se aude apa susurând, iar tu nu trebuie decât să te plimbi și să te bucuri de priveliști și de faptul că ești acolo, atunci. Aceasta e Alhambra.

Dacă Alhambra este o bijuterie, Palatul Nasrid este nestematul său. Din afară nu te lasă să bănuiești nimic – câteva clădiri roșiatice nu foarte mari, pitite cumva într-un colț al Alhambrei așa de bine încât, în ciuda indicatoarelor, am avut greutăți să găsesc intrarea. Interiorul, însă, e lucrat cu atâta grijă și delicatețe, cu atâta atenție la proporții, detalii și umbre încât nu poți rămâne nepăsător. Piatră transformată în dantelă fină – câtă dedicație trebuie să ai să lucrezi cu atâta migală!

Washington Irving, care a repus Alhambra pe harta turistică a lumii, are o plăcuță memorială în camera în care a dormit. Să îți petreci nopțile în palatul Nasrid – lucrul pare extraordinar acum când mii de turiști vizitează zilnic Alhambra, furându-i o parte din farmec cu forfota continuă și interminabilă. Alhambra e un loc prin care să te plimbi cu cât mai puțină lume în preajmă, ca să-i poți auzi bătăile inimii.

Palatul Generalife a fost reședința de vară a sultanilor și are o grădină pe măsură de frumoasă – Generalife (heneralif) înseamnă ”grădina arhitectului”. Dacă palatul Nasrid e epatant de frumos, Generalife este un loc în care ți-ar plăcea să îți petreci serile liniștite de vară. Cocoțat pe o coamă mai înaltă a dealului, în capătul opus față de Alcazaba, Generalife este izolat de zgomotele și intrigile de la curte, dar suficient de aproape ca să fie în mijlocul unor povești de dragoste și moarte. Acolo, în curtea interioară a palatului, se găsesc rămășițele copacului maiestuos care a fost chiparosul sultanei sub care se spune că Zoraya, concubina favorită a lui Abu al-Hasan, a flirtat cu conducătorului familiei Abencerraj, provocând masacrarea întregii familii a acestuia.

Alcazaba este cea mai veche parte a Alhambrei, veritabilă fortăreață cu turnuri de observație și ziduri de apărare. E recomandat să urci în vârful celor două turnuri – de sus priveliștea spre Albayzín, cartierul maur al Granadei, este pur și simplu spectaculoasă. Este cel bun punct de observație pentru a admira orașul – Granada ți se întinde la picioare, iar în spatele tău strălucesc munții Sierra Nevada, acoperiți de zăpadă. Se spune că Granada este printre puținele locuri din lume în care dimineața poți merge la schi în munți și seara la plajă, pentru o baie în mare.

Ce altceva se mai poate vizita în Alhambra: Palatul lui Carlos al V-lea, construit într-un stil discordant cu celelalte clădiri maure, adăpostește acum două muzee, Capela regală, turnurile care punctează zidul înconjurător și grădinile inferioare, dar și La Madraza, parte din vechea universitate musulmană. Iar dacă vreți să aveți parte de o experiență deosebită puteți vizita Alhambra noaptea, când deasupra ta nu mai este decât cerul înstelat.

Rezervați cel puțin jumătate de zi pentru vizitarea Alhambrei – nu plecați acolo cu gândul că este o cetate care se vizitează într-o oră, două: Alhambra este un oraș în oraș, cu spații și clădiri care se vizitează separat și la intrarea cărora ți se cere de fiecare dată biletul. Există chiar și două mici hoteluri în care se poate înnopta, pentru cei dornici să calce pe urmele lui Washington Irving, dar și destule magazine de unde să pleci cu câteva suveniruri pentru cei de acasă.

Și nu în ultimul rând încercați să vizitați Alhambra în afara sezonului turistic – era multă lume și la început de martie, așa că în plin sezon înghesuiala (și căldura) nu cred să fie foarte plăcute. Programați-vă vizita din timp ca să vă bucurați de frumusețea celui mai minunat palat pe care maurii ni l-au lăsat moștenire.

Albayzín, cartierul maur al Granadei

Albayzín, cartierul maur al Granadei, este o plăcută surpriză : case albe, străduțe întortocheate și înguste ce urcă până sus, pe coama unui deal de unde poți privi direct în față palatul maur. Este suficient să o iei spre dreapta după ce ieși din Alhambra ca să te trezești destul de repede pe strada ce duce la Albayzín, mărginită într-o parte de un pârâu grăbit peste care se arcuiesc poduri și în cealaltă de case care devin tot mai albe de vreme ce înaintezi spre interiorul cartierului. Te cucerește de la bun început atmosfera – relaxată, solară – și frumusețea clădirilor perfect albe pe care le-ai zărit și admirat mai devreme de sus, de pe zidurile Alhambrei. Tot cartierul acela întins chiar în fața palatului se lasă acum descoperit la pas de călătorul curios să îl străbată.

În Albayzín totul este în pantă, totul urcă spre vârful dealului, spre biserica San Nicolas mărginită de o terasă splendidă de pe care se zărește cel mai bine palatul Alhambra. Exact când credeai că mai ai un pic și-ți dai sufletul sub soarele fierbinte al Granadei, ajungi sus, în piațeta populată de vânzători de produse artizanale și câțiva turiști însetați și fericiți.

E fericire simplă și intensă să stai o clipă acolo și să îți hrănești sufletul cu priveliștea aceea. Călătorim și pentru momente din acestea, de odihnă în locuri prea frumoase, momente de admirație și recunoștință pentru cineva care, cândva, a pus piatră peste piatră și a creat un lucru nou și tainic de care să ne bucurăm noi, la câteva sute de ani distanță. Este ceea ce îți amintești mai târziu: clipa scurtă de fericire.

Lucruri utile

Cum se ajunge acolo: Alhambra se găsește în Granada, sudul Spaniei. Puteți ajunge acolo din Malaga, fie cu mașina, fie cu autobuzul, în aproximativ două ore. Biletul de autobuz costă 10.42 Euro, dus-întors cu toate taxele prețul e aproximativ 24 Euro. De la autogara din Granada trebuie să luați un autobuz (numărul 3, de exemplu) care merge până în Plaza Nueva, iar de acolo până la Alhambra mergeți fie pe jos, fie cu alt mini-autobuz (numărul 30) care vă lasă chiar la casa de bilete.

Cât costă biletul de intrare: pentru obiectivele principale ale Alhambrei (palatul Nasrid, Alcazaba, Generalife, Palatul lui Carlos al V-lea și Mezquita) biletul costă 14.30 Euro dacă îl cumpărați online. La cumpărare aveți două opțiuni: vizitarea Alhambrei în prima jumătate a zilei sau după-masa, după care vi se va cere să vă alegeți intervalul orar în care vreți să vizitați palatul Nasrid. Atenție, dacă nu intrați în palat în acel interval pe care vi l-ați ales, nu mai puteți intra deloc. Anumite ore de intrare se epuizează rapid – eu mi-am cumpărat biletul cu o săptămână înainte și pentru intrarea în palatul Nasrid la ora 11.30 nu mai era decât un singur loc liber, restul erau pe la ora 13.00, când deja era prea târziu pentru mine. După cumpărarea biletului online veți primi o chitanță de la Caixa care procesează plățile – cu această chitanță vă prezentați fie la casele de bilete, fie vă ridicați biletul de la niște automate Caixa care se găsesc și la intrarea în Alhambra. Aveți grijă să aveți la voi cardul bancar cu care ați făcut plata, pe baza lui vi se va emite biletul.